Anxietatea distanțării sociale

Știu, știu... nu și tu Marian.

Să știi că subiectul acestui articol nu va fi virusul. Nu. Subiectul vreau să fii TU, EU, noi toți care trebuie să trecem împreună prin această perioadă. Viața ta trebuie să fie cea pe care ți-o dorești, chiar și în acest context. Cum? Improvizează sau cum era și vorba aia, "fă rai din ce ai"!


Să știi că ce urmează să scriu, nu sunt lucruri doar din străfundul minții mele. Aș vrea eu, dar nu pot. Am făcut puțin research despre toate acestea iar ceea ce am scris mai jos sper să te poată ajuta.


Distanțarea socială, măsura luată pentru reducerea contactului fizic, este prima linie de apărare pentru combaterea unei boli infecțioase precum COVID-19. Intervențiile de distanțare socială sunt importante, deoarece reprezintă singura ... măsură garantată disponibilă împotriva unei tulpini de gripă inovatoare în fazele incipiente ale unei pandemii.


Cel mai important preț din toate acestea?

Anxietatea este o fiară ciudată, una provocată poate de această distanțare socială.


Cândva, în ultimele milioane de ani, oamenii au evoluat un nou strat în partea superioară a creierului nostru de supraviețuire mai primitiv, numit cortexul prefrontal.

Implicat în creativitate și planificare, cortexul prefrontal ne ajută să gândim și să planificăm viitorul. Acesta prezice ce se va întâmpla în viitor pe baza experienței trecute.


Dacă lipsesc informații, cortexul nostru prefrontal prezintă diferite scenarii despre ce s-ar putea întâmpla și presupune care va fi cel mai probabil. Face acest lucru rulând simulări bazate pe evenimente anterioare care sunt cel mai asemănătoare.


Definită ca „senzație de îngrijorare, nervozitate sau neliniște, de obicei despre un eveniment iminent sau ceva cu un rezultat incert”, anxietatea apare atunci când cortexele noastre au suficiente informații pentru a prezice cu exactitate viitorul. În acest moment vedem acest lucru cu coronavirus.


Pe lângă faptul că este alimentată de incertitudine, anxietatea este de asemenea contagioasă. În psihologie, răspândirea emoțiilor de la o persoană la alta este denumită în mod adecvat contagiune socială. Anxietatea noastră poate fi vindecată sau declanșată pur și simplu vorbind cu altcineva care este neliniștit.


Cuvintele lor înfricoșătoare sunt ca o aterizare a strănutului direct pe creierul nostru, infectând emoțional cortexul nostru prefrontal și trimitându-l în afara controlului, deoarece se îngrijorează de orice, de la faptul că membrii familiei noastre se vor îmbolnăvi până la modul în care vor fi afectate locurile noastre de muncă.


Copleșiți de incertitudine și frică de viitor, părțile raționale ale creierului nostru se deconectează. În mod logic, știm că nu avem nevoie de o aprovizionare de șase luni cu hârtie igienică, dar când vedem căruciorul cuiva îngrămădit, anxietatea lor ne infectează și trecem în modul de supraviețuire.


Pentru a sparge ciclul anxietății, trebuie să conștientizăm două lucruri: că suntem anxioși sau ne panicăm și care este rezultatul. Acest lucru ne ajută să vedem dacă comportamentul nostru ne ajută de fapt să supraviețuim sau ne deplasează de fapt în direcția opusă - panica poate duce la comportamente impulsive care sunt periculoase; anxietatea slăbește acut atât mental, cât și fizic, având consecințe mai mult pe termen lung asupra sănătății.


După ce suntem conștienți de cât de neliniștitoare este anxietatea, putem aduce în mod deliberat „oferta mai mare și mai bună”. Din moment ce creierul nostru va alege comportamente mai pline de satisfacții, pur și simplu pentru că se simt mai bine, putem exersa înlocuirea unor comportamente obișnuite vechi - cum ar fi îngrijorarea - cu cele care sunt în mod natural mai satisfăcătoare.


Cu toții avem obiceiuri și momente când ne panicăm din tot felul de lucruri.

Doar luând un moment pentru a face o pauză și a ne întreba, oferim cortexului nostru prefrontal o șansă de a reveni online și de a face ceea ce face cel mai bine: think.


Când cortexul nostru revine online, putem compara anxietatea cu acea stare de calmitate. Pur și simplu este nevoie de puțină practică pentru ca ofertele mai mari și mai bune să devină obiceiuri noi.


Dar ca să conchid acest articol într-o notă pozitivă, acum că avem și câteva lifehack-uri, știi ce ai de făcut. Unul din marele avantaje pe care le văd eu acum? Poate că înainte de acest virus "nu aveam timp" era scuza cea mai la îndemână. Acum că Dumnezeu a îngăduit ca lucrurile să se întample în acest fel, am timp suficient pentru mine, pentru familia și cei dragi ai mei.



"Stai aproape" de ce te face fericit(ă)!

20 afișare

©2020 by Marian Grosu.