Cum vorbești în fața camerei
  • Marian Grosu

Cum vorbești în fața camerei

De cele mai multe ori e complicat să te comporți cu o cameră ca și cum ar fi o persoană. Api să îți mai imaginezi că nu e doar o persoană ci că sunt mai multe, un grup de persoane care te urmăresc, uneori te judecă, alteori te apreciază și toate cele, că doar așa e internetul.


Ceea ce e de-a dreptul complicat nu e să vorbești în fața camerei, ci să te faci auzit. Că tu ai un trac când e să transmiți un mesaj în fața unei camere e una, celui ce te urmărește nici măcar nu îi pasă de asta, ci îi pasă de ce ai de zis, cât e de valoros ceea ce zici, el se întreabă "Ce îmi poate fi mie de folos din ceea ce zici tu?".


În era când avem totul la îndemână dintr-un singur click nu mai stă nimeni să te urmărească că te bâlbâi, că îți pierzi ideile sau că transpiri. Trebuie să o dai bine daca vrei impact.


Și o să vezi că vorbitul în fața camerei e fix negru sub unghie dupa ce reușești să treci de treaba asta. Dupa 2 - 3 înregistrări ratate (sau nu) o să vină de la sine treaba asta și o să ți se pară un lucru natural. Complicat oricum nu e.




Cifrele nu contează. Sau cel puțin pentru început. Tot ceea ce facem noi este un proces, așa că nicio cifră nu trebuie să fie criteriu de judecată pentru munca ta depusă pentru că nu e fair deloc. Dar hai să luăm scenariul și când cifrele te-ar putea afecta (psihic - emoțional).


Scenariu.


Ai o idee, vrei să o transmiți, știi ce e de zis, știi că va avea impact. Scrii totul pe foaie, și îți faci o mică structură. Vine ziua filmării și te hotărăști că gata, asta e ziua cea mare, ziua de care ai tot fugit până acum.


Apeși REC și începi să dai drumul ideilor. Și mai gafezi, te mai bâlbâi, curge apa pe tine, dar chiar și-așa cu chiu cu vai ești mulțumit de cum a mers și te apuci de editat. Colorezi, pui un filtru, scoți coșul ăla care te bâzâie de vreo 2 zile și apoi dai export. Pui pe net și aștepți. Și aștepți, și aștepți. Se aud 2-3 greierași.


Ai investit în primul tău filmuleț 3-4 ore și te aștepți să primești ceva înapoi, nu?




Și nu primești decât vreo 70 de vizualizări și 3 like-uri de la cei mai buni prieteni. Și te frustrezi că tu aveai impresia că e ce trebuie, gata, trending. Și nu.


Dar hai să vezi partea bună din asta. Imaginează-ți că ești invitat la o conferință ca speaker și sunt invitați 70 de oameni printre care și cei 3 mai buni prieteni ai tăi. Eh, sala plină, lumea așteaptă să o dai bine.


Altfel arată treaba asta. Este exact același lucru cu ce ai făcut și tu prima dată doar că în online. Tu ai ajuns la 70 de oameni. Și asta cu un singur video, chinuit, plin de bâlbe, transpirat și toate cele.


Nu zici că merită să faci și episodul 2 în care arăți progres și o lecție învățată?


Normal că da.


Doar că vezi tu, ar fi super bine să îți faci un plan care să îți răspundă la întrebarea "De ce fac ceea ce fac?", "Unde vreau să ajung?". Și planul să îți dea motivația necesară să faci ceea ce trebuie.


Să faci un video în care vorbești în fața camerei nu e greu. Îl vei face și se va tranforma într-o gălăgie, până când publicul o va filtra ca fiind valoroasă, iar din gălăgie, vocea ta se va face încet încet auzită.


Ca și articolul ăsta al meu, e gălăgie. Îl urc și până când nu il caută lumea ca răspuns la unele întrebări el e gălăgie.


E un proces, ai răbdare cu tine. Dacă continui, peste un an o să te uiți la ceea ce faci acum și o să te amuzi de nivelul la care ești acum și o să te bucuri de progres.


Keep going, brother! I love u! <3


0 afișare

©2020 by Marian Grosu.